Рецензия на «Морская рыба. Аркадие Сучевяну» (Адела Василой)
© Arcadie Suceveanu: Pește de mare ... Căci dezbrăcat de solzi, umilul pește Nu mai distinge mlaștina de mare... De-aceea, poate, cu-n satâr de sare M-au ras de viu, de la urechi spre dește. În ape tulburi și leșii amare, De sine descojit — aveau nădejde, că-ntr-un târziu va fi să strig orbește, Că vad și eu, în mâl, numai altare. Dar, viu, eu am strigat neomenește, Că-n acest smârc nici nu adie-a mare, Ci mai curând a dogmă stătătoare. Că nu-s reptilă flască, ci doar pește, Și cărui — prin credință și visare — Noi solzi, de-argint, au și pornit a-i crește... 1995 Избушка На Седьмом Небе 04.10.2019 13:58 • Заявить о нарушении
Перейти на страницу произведения |
