Рецензия на «Поцелуй. Сара Тисдейл» (Адела Василой)
Sărutul Mă săruta-nainte numai vântul, Știam tandrețea ploii de april — Acum, că ești cu mine, cum să-mi placă Sărutu-i juvenil? Când unda mării mi-a ieșit în cale, Cu cântecele-i sudice de dor — Eu capul l-am întors, să nu se spele Sărutul sfînt de-amor. Ploi dulci, rapide au venit din nou, Ci n-au găsit sărutul lor intact; Pîn ploile deschis-au ochi de stele, Eu capul l-am plecat. Iubirea mea, al meu pe totdeauna, E sigilat, să neg nu are rost — Cum ar putea un cerșetor să intre Un rege unde-a fost? Адела Василой 15.11.2017 23:10 • Заявить о нарушении
Перейти на страницу произведения |
