94 сонет. Пабло Неруда - Адела Василой

Soneto 94. Pablo Neruda

Si muero, sobrevíveme con tanta fuerza pura,
que despiertes la furia del pálido y del frío,
de sur a sur levanta tus ojos indelebles,
de sol a sol que suene tu boca de guitarra.

No quiero que vacilen tu risa ni tus pasos,
no quiero que se muera mi herencia de alegría,
no llames a mi pecho, estoy ausente.
Vive en mi ausencia como en una casa.

Es una casa tan grande la ausencia
que pasarás en ella a través de los muros
y colgarás los cuadros en el aire.

Es una casa tan transparente la ausencia
que yo sin vida te veré vivir
y si sufres, mi amor, me moriré otra vez.
.
.
Sonetul 94. Pablo Neruda - Adela Vasiloi (traducere în română)

De mor - trăiește cu o forță-atât de mare,
Ca să înfurii frigul morții, și paloarea…
Din sud spre sud ridică ochi de neuitare,
Din est spre vest răsune gura de chitară.
.
Nu vreau să rătăcești nici pașii tăi, nici râsul,
Nu vreau să moară moștenirea mea voioasă,
Nu-ți mai chema iubitul, căci absent e dânsul.
Trăiește în absența lui, ca într-o casă.
.
Absența e o casă-ncăpătoare,
Și prin pereți vei trece prea ușor,
Pictând în aer amintiri bizare.
.
Absența este un palat de nor -
Te voi zări, cum sunt, fără suflare,
Ci dacă suferi, voi muri din nou.

Адела Василой   13.07.2019 17:20   •   Заявить о нарушении