Pribegie
In drum spre cer
Era noroi si sange,
Si pe obraji crispati
In suferinti si pierderi
Curgeau paraie line de lumina,
Din inaltimi profunde si cumplite
Veneau furtuni stelare,
Si intunericul - un caine vagabond -
Tot incerca sa-ti mistuiasca urma...
Iar undeva
La marginea durerii
Canta duios din adancimi
Fantana, ce-ti pastra copilaria
cu toate picaturile-i de soare,
si vantul, prins in ierburi de matase,
iti susura enigmele divine,
iar ramul la fereastra
se zbatea a toamna-
tu traiai
din nou aceleasi vieti,
dar mai intens,
mai singur,
mai pribeag,
lasand in urma haine vechi
si praguri,
prinzand la aripi
din dragoste si dor...
Свидетельство о публикации №123091203534
Inimi în pasiune și dragoste vom aprinde afară.
Între noi, căldură ca razele soarelui,
Zburăm în brațe, ridicăm în doi.
Зовут Меня Сто 12.12.2023 15:13 Заявить о нарушении
Și aștrii înfloresc în lumi de vis,
Purtăm în inimi stropi de soare
Prin Universul necuprins...
Ce surpriză! Mulțumesc!
Глаза Голубой Собаки 13.12.2023 23:00 Заявить о нарушении