Cand valul lumii creste si se frange,
Si cerul pare greu, de plumb, apasa,
E un cuvant ce teama o va strange,
Si sufletul il cheama iar acasa.
"Pazeste-ma", e soapta din lumina,
Cand drumul pare stramt si plin de ceata,
O liniste adanca si deplina
Ce da putere inimii in viata.
In Tine ma incred, ca-n stanca mare
Ce sta neclintita in fata marii,
Esti farul care arde in departare
Si capatul cel bun al ratacirii.
Nu-i singur cel ce crede si asteapta,
Chiar daca noaptea pare fara fine,
Caci mana Ta, cu grija si inteleapta,
Il tine strans si-l poarta catre bine.
In fata lumii, El imi este scutul,
O stanca vie-n care se opresc
Sageti de foc si tot ce e trecutul,
Sub paza Lui, eu tacut ma regasesc.
Cand El e Domn, increderea-i cetate,
Un zid de foc ce nu poate fi frant,
Caci bratul Lui, e bun si cu dreptate,
E legea sfanta pe acest pamant.
Scutul ncrederii
© Copyright: Илья Кожокарь, 2026
Свидетельство о публикации №126041301933
Свидетельство о публикации №126041301933
Рецензии