Cand timpul se va scurge ca un rau,
Si pasii nostri nu se vor mai strange,
Atunci, pe drumul lung, la sfarsit, tarziu,
Nimic din lume n-o sa ne mai lege.
Parerile lor, vorbele de vant,
Vor fi uitate, ca un vis in noapte,
Caci in oglinda sufletului sfant,
Se vor citi doar faptele si-n soapte.
N-o sa conteze ce-au spus prin vecini,
Sau gura lumii, rece si straina,
Cand vom lasa in urma maracini,
Catand spre Cel ce este doar Lumina.
La pragul vesnic, singur si tacut,
Nu haina grea sau fala va raspunde,
Ci tot ce-n taina, sincer, ai facut,
Caci Dumnezeu si inima-ti patrunde.
Judecata timpului
© Copyright: Илья Кожокарь, 2026
Свидетельство о публикации №126032801527
Свидетельство о публикации №126032801527
Рецензии