Ea - femeia ce nu mai cere...

Ea - o femeie  n;scut; din t;cerea p;durii
Cu sufletul tivit in miros de r;;in;
Cu dor de trai in mijlocul naturii
;i nesa; al c;ntecului si dans de albin;

Ea - razboinic; ce nu a cerut niciodat; r;zboi
Dar via;a i-a pus in miina o sabie prea grea
;;i duce pa;ii prin lume cu sufletul de sloi,
;n piept o ran; veche ce nu se mai ;ncheia.

Prin nop;i f;r; somn ;;i caut; un rost,
dar umbrele o prind ;i-i fr;ng lumina vie;
;n fiecare zori rena;te greu, pe cost,
iar dorul ei de pace doar lacrimile-l ;tie.

Prin codrii t;cu;i ;;i poart; povara,
dar pasul ei sfios ascunde-un foc ce arde lin;
destinul i-a furat odat; toat; seara,
dar nu i-a stins puterea de-a mai crede ;n divin.

;n ad;ncul inimii voia altceva, departe de armuri,
nu tronuri reci, nici lauri ce dor c;nd ;i atingi;
c;uta iubirea care nu las; ;n urm; r;ni ;i zgomoturi,
dar lumea i-a dat umbre, gr;bite s-o ;mpingi.

Voia respect curat, ce cre;te f;r; for;;,
un sprijin bl;nd ce nu dispare la al v;ntului suspin;
dar via;a i-a pus ;n bra;e minciuni t;iate-n toart;,
;i tot ce-a fost promis s-a stins amar, t;rziu, venin.

De-at;tea ori ;ntinse m;na dup; bine,
crez;nd c; poate-n sf;r;it destinul i se-ndoaie;
dar tot ce a primit erau doar forme goale, str;ine,
fr;nturi de vis c;zute-n drum, ;n miez de noapte haine.

Norocul o ocolea mereu, ca o pas;re r;nit;,
ce nu-;i g;se;te cuib pe nicio ramur; din zori;
iar inima ei st;tea, ;n lini;tea-i cl;dit;,
ca o flac;r; mic;, tremur;nd ;ntre furtuni ;i nori.

Ea iube;te cu r;bdare, cu foc ;i cu t;cere,
Dar lumea ;i ofer; doar promisiuni de fum.
;i totu;i, cu sabia ridicat;, ;nfrunt; orice durere,
Femeia ce iube;te, de;i nu-i e dat niciun drum.

Ea – femeia care nu mai a;teapt; dragoste, ci tace,
alinat; doar de g;ndul c; totul e demult pierdut.
;n suflet ;i mai arde o sc;nteie ce abia se face,
dar via;a i-a ar;tat c; dorul r;m;ne mut.

C;ndva visa c; cineva ;i va ;ine inima ;ntre palme,
f;r; s; o striveasc;, f;r; s; o lase-n noroi.
Acum doar sper; ca lini;tea s; vin; peste drame,
s;-i m;ng;ie r;nile pe care le-a purtat ;n r;zboi.

Ea – femeia ce a ;tiut s; iubeasc; f;r; m;sur;,
dar ;i-a ;nchis inima ca pe o u;; ce nu vrea s; mai doar;.
;n t;cerea codrului ;;i ;ese ultima armur;,
;i ;n sf;r;it ;nva;; c; uneori salvarea e doar s; nu mai cear;.