* * * *
M; iau fiori c;nd ;nt;lnesc aceste flori...
Sclipeau ;nrourate pe la zori.
Copil eram, ;i pe sub ele c;nd treceam,
At;t de mari mi se p;reau...
At;tea feluri de culori... ce mult le-ador!
Albe, roze, portocalii, aprinse ca ni;te f;clii...
;i nu ;tiam cum se numeau, dar ;mi pl;ceau...
Cre;teau ;n curtea bunei mele... viu covora; de floricele...
;esut de-a lungul unui gard.
Ce-l admiram cu-at;ta drag...
Dar uite timpul a trecut, eu am crescut...
;i le privesc ast;zi cu-amar:
At;t de mici ;mi par!
Acuma ;tiu cum se numesc, dar nu le cresc.
Au r;mas acolo unde nu le mai g;sesc...
N.Iunac
***
© Copyright: Наталья Юнак, 2025
Свидетельство о публикации №125030706698
Свидетельство о публикации №125030706698
Рецензии