Picta un pictor

Picta un pictor virtuos pe o alee,

Dar oamenii pe l;ng; el treceau ;n grab;.

Nu se opreau, nu-l observau ;i nu-l ;ntreab;

;i numai eu m; uit, ;l tot privesc,

Cum el picta, nici ochii nu-i clipesc.

;n cap atunci venise o idee:

 

Maestre, a; vrea s; m; pictezi copil.

Ce a; mai dori s;-mi v;d din nou copil;ria!

Un r;s ;n glas, s-aud; g;l;gia.

S; fiu naiv, zburdalnic sau docil!

Maestre, vreau s; m; refaci copil!

 

S; fug de oameni r;i, de-a vie;ii ploaie,

S; nu aud de moarte, de r;zboaie,

Un cer sub bolta f;r; de rachete

;i f;r; boli, ;i f;r; foame, sete -

Copilul cel mai fericit de pe planet;!

 

A;az; pictorul  o ram;-n ;evalet

;i face schi;e pe o p;nz; nou;, alb;

Cu m;na fin;, ;ncrezut;, slab;,

Ca dirijoru-n frac la un concert,

;ncepe s;-mi picteze un portret.

 

;nmoaie pensula ;ncet ;n fericire!

Ce melodii uitate-mi c;nt; la ureche,

Iar pe la n;ri eu simt parfum de floare

Pe p;r sclipitul razei de la soare,

Se coloreaz; sufletul acum ;n bucurie.

Apare cerul mai azur ;n ochi,

De parc; totu-n jur ;ncepe s; ;nvie.

 

A atins cu pensula de mai frumoase vise,

Ce n-au mai fost atinse de poet

;i ca cerneala, cum se spal; din caiet,

S-a ;ters triste;ea, lacrimi ;i regret

Ardeau ca lum;n;ri, ce n-au fost stinse,

Ca foaia alb; eu acum ar;t.

 

;i te-a; ruga maestre, fii atent!

Mai pune dragoste aici, la inimioar;.

N-a; vrea din ea iubirea s; dispar;

Al mamei dor, c;nd m; ;inea la piept,

Adaug;, maestre, c;ci e sear;.

 

Amestec; un z;mbet cu norocul!

El tot picta, p;n-se f;cuse noapte

De ner;bdare eu ardeam ca focul.

Tot ;ntreb;nd: - Maestre, c;nd e gata?

El tot picta... Nici ochii nu-i clipesc.

Nu am loc acum. Nici nu m; g;sesc...

Tot caut s; privesc al meu portret...


Рецензии