Adio, p m nt stramo esc...

De-at;ta durere am amu;it.
Lacrimile nu mai au nici o valoare.
Sufletul-mi st; ;n muchia de cu;it-
Nu mai am Patrie. Nici a ei culoare.

Beata inim; de poet ;i patriot
;intit; ;n fa;a icoanelor ce nu mai au rost,
Beata inima ce nu credea ;n Iscariot -
Ai v;zut ast;zi iscario;i milioane.

R;nduri ;i r;nduri s-au tras dup; 30 de-argin;i,
C;t mai grabnic s; v;nd; P;m;ntul str;mo;ilor,
;ns;ceta;i de carantine, vize, cet;;enii
;i vaccinuri ce vor ucide p;rin;ii ;i via;a urma;ilor.

Banul de azi ;n;e;o;eaz; vederea trecutului,
Fra;i ;;i doresc ei ;ntre propriii asasini...
De parc; le-ar trece prin vine s;ngele turcului..!
Cu toat; durerea v; spun - de ast;zi sune;i Apatrizi...

Trei iezi a caprei, cu u;a deschis; larg
Vin-o ;i i-a , lupule, tot ce vreai!
;epe; cu ;tefan ast;zi sicriile-;i sparg -
Voievodat v;ndut, ;ar; ;n putregai..!


Рецензии