Sunt oameni in sat la noi,
Oameni buni si oameni rai,
Sarbatorile cind vin,
Trebuie sa ne-ntilnim.
Sa petrecem zile-ntregi
Cu rude si cu colegi,
Asa cum era cindva
La tata si la mama mea.
Rude aveam noi in tot satul,
Ne-ntilneam unu cu altul,
Cu bucate din strabuni
Oamenii cu mult mai buni.
Opreau trasuri la noi la poarta,
Bucurosi mama si tata,
Copii alergam prin curte,
Ce nicicind chiar nu se uita.
Coborau oameni straini
Hramul ca sa-l intilnim,
Petreceau trei-patru zile,
Uitau toti de saracie.
Omenia din trecut
N-o intorci nicicind,
Amintiri ramin pe veci,
Dar nu poti nimic sa-ntorci.
Sarbatoarea Hramului
© Copyright: Ефросиния Волощук, 2019
Свидетельство о публикации №119122204230
Свидетельство о публикации №119122204230
Рецензии