EL si EA

O iubire de nespus
Pe aica ia adus
Si sub soarele de sus
Moartea l-ea fost raspuns

EL si EA

Dincolo de mari si tari
Unde soarele apune,
Se-ntilneau de multe sari
El si Ea - anume.

El era sarac - nevoe,
Ea de vita nobila era
Si nu se le da voe
Sa fie inpreuna, cind or vrea.

Fujind de lumea asta,
Unde le pindea napasta,
Au ajuns intrun pustiu
Singuri doi, parca'n sicriy.

S-au iubit ei mult si tare
Cum rar de se iubesc acum
Si au murit in brace care
Le-a impreunat in noul drum.

In ziua mortii lor
De pe cer a coborit
Si i-a luat cu ea in zbor
Maica Domnului cel sfant.

De atunci se spune, ca-n pustiu
O prea frumoasa a crescut gradina,
Numai e al cel sicriu
Pentru cei indragostiti hodina.


Рецензии