Les Femmes sont sur la Terre par Victor Hugo

Femeile exista pe Pamant
Ca darul sfint al stelelor divine.
Din universul lor sarutul sfant
Adevereste ziua cea de miine.

Iar dragostea, asemeni unui val
Ii inconjoara sufletul Femeii
Pe cand natura - vietii festival -
E doar o umbra jalnica a scanteii.

Si catre tainele luminii cheia
Doar in Femeie isi gaseste adapost,
Si daca Domnul nu ar fi creat Femeia
Atunci nici existenta n-ar avea un rost

De ce exista-aceste nestemate -
Smaralde si safiri, aquamarin -
Daca nici ele nu pot fi cantate
In lipsa ochilor culorii 'bleumarin'

Mergand prin lume-n floarea tineretii
In somn adinc, cu ochii larg deschisi
Femeia e zeita! Ea e sensul vietii,
Un ajutor suprem - celor invinai

Privirea-i magica si zimbet, rasuflarea
Si mersul bland, si suflet iubitor...
Femeia este insasi inaltarea
Si alinarea tainicului dor.

Un cer adanc in ochii ei albastri
Si razele solare in priviri...
E mai presus de nori, de ploi, de astri
Femeia ce traieste-n amintiri.