Atunci cand nu vor mai ramane nimeni,
Atunci cand nu vom fi nici noi,
Cine ne va tine minte ?
Cine va vorbi de noi ?
Si doar nisipul va ramane,
Plimbat de vant prin lumea lui.
Si printre degete se scurge
Ca timpul ,care deja nu-i.
Batut de vant ,batut de soare
El este singur de timp mult,
Trecand prin case acum goale,
Precum fantoma timpului trecut.
Si din peretii caselor pustii
Atat de vechi atat de singur
Rasuna voci dulci de copii.
Si-n coltul casei un buchet de plicuri
Citete-au fost de sute ,mii de ori.
Acum lasate sunt in voia sortie,
Caci n-are cine sa citeasca-n zori,
Doar tu nu esti si nimeni nu mai este.
Pustiu
© Copyright: Ватаманюк Ольга, 2017
Свидетельство о публикации №117082906710
Свидетельство о публикации №117082906710
Рецензии