Моя героиня из новой книги
быть может и новой поэмы,
Вдруг оказалась в гуще людей.
Иногда надо оказаться
Ибо, всё проходит,
А вечность остаётся.
А её имя - Летиция
Такая же красивая как и все имена -
Аида, Алиса, Беатриче или Отилия,
Диана Сава Дарануца
Моя героиня в гуще людей
© Copyright: Кобылянский Иосиф, 2016
Свидетельство о публикации №116081309292
Свидетельство о публикации №116081309292
Рецензии
Хочешь сказать в гуще людей, что скоро будет и твой юбилей? То есть, не совсем скоро, а 2018 году?
Делавале 14.08.2016 16:04 • Заявить о нарушении
Делавале 14.08.2016 16:04 • Заявить о нарушении
Оцени такие сточки:
Сплю, во сне кричу,-
Где крылья?
Дайте крылья нам!
Чтоб смогли мы без усилья
Вверх взлететь, и там и там...
Кобылянский Иосиф 21.08.2016 11:30 Заявить о нарушении
Сплю, во сне кричу,-
Где крылья?
Дайте крылья нам!
Чтоб смогли мы без усилья
Вверх взлететь, и там и там...
Кобылянский Иосиф 21.08.2016 11:30 Заявить о нарушении
Я написал вам уже по этому поводу в рецензии на Старый лесник.
Делавале 21.08.2016 11:43 Заявить о нарушении
Делавале 21.08.2016 11:43 Заявить о нарушении
Bот что я ещё нашел! Речь тут идет и о следах Льва Толстого!
Pe la Maia a trecut şi Lev Tolstoi, când Armata a 12-a rusă, trimisă în Campania de la Dunăre în 1853-1854, a ocupat Ţara Românească şi apoi Moldova.
Biserica familiei Catargiu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice de Nicolae Iorga. În muzeul amenajat în curtea sfântului lăcaş, în fiecare an, în luna septembrie, comandor (r) prof. univ. dr. Jipa Rotaru organizează o întrunire cu istorici militari şi cu Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere.
Maia-Catargi este unul dintre cele mai frumoase şi tulburătoare sate din Bărăganul ialomiţean. în cavoul familiei boiereşti, unde mai întâi dai peste "Această sfântă cruce" care "fu smulsă din vârful bisericii de la o vijelie îngrozitoare, în aceeaşi zi oră şi minut, 8 iunie 1862, la 5 şi jumătate, când fu asasinat în Bucureşti Barbu Catargi, la ieşirea din Adunarea Ţării, în poarta Mitropoliei". Aici cobora de fiecare dată o candelă aprinsă preotul care slujea la altar. Apoi, intri în camera următoare, în dreapta, unde se află zidite în perete sicriele cu trupurile soţilor Ecaterina şi Barbu Catargiu.
"Aci zăcu resturile mortale a preaiubitului meu soţu Barbu Catargi depuse în această criptă zidită spre acest sfârşit de mine devotata şi umilita sa văduvă Ecaterina Catargi", scrie pe peretele în care a fost înveşnicit demnitarul asasinat.
Parisul de altădată de la marginea Bărăganului
Biserica din Maia-Catargi e tot ce a mai rămas în picioare din ceea ce odinioară constituia curtea boierească a familiei Catargiu. Satul însuşi pare a se fi strâns în jurul ei. Pe aici trecea vechiul drum al poştei ce lega Bucureştiul de Moldova şi tot aproape de biserică se afla conacul. Pe dealul de la marginea satului, Catargiu a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu duşumele în formă de tablă de şah. Aici opreau caleştile boierilor veniţi să pună la cale ţara sau să danseze la fastuoasele baluri ce se ţineau în castel până la crăpatul zorilor. Şiruri nesfârşite de trăsuri aduceau la petreceri doamne şi domniţe în rochii strălucitoare, care lăsau în urmă dâre de parfumuri fine franţuzeşti. Iar pe aleile fabuloasei grădini englezeşti, amenajată de arhitectul peisagist german Wilhelm Mayer în 1854, care făcuse şi Cişmigiul, seara, printre fântâni în jurul cărora călcau trufaşi păuni, se urzeau tainice afaceri politice, se puneau la cale căsătorii sau se consumau iubiri pasagere. O lungă alee de aproape un kilometru lega castelul de drumul principal, străjuită pe toată lungimea de arbori exotici. Din toată această splendoare au mai rămas ca martori doar doi arbori Sofora, în curtea bisericii, unici în ţară.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost transformat în Lagărul nr. 12, în care au fost cantonaţi peste 5.300 de ofiţeri ruşi, care au pus pe foc podeaua şi draperiile grele de catifea. Apoi, au fost aduşi prizonieri nemţi. După venirea comuniştilor, castelul a fost distrus, istoria suflându-l, cum plastic se exprima un confrate, ca o păpădie, împrăştiindu-l în toată câmpia. Doar sub pământ se mai păstrează urma lui şi cine ştie dacă nu cumva, cândva, cineva se va îndura să-l scoată la lumină. Părţi şi obiecte din el au ajuns prin toate curţile sătenilor, şi chiar mai departe, la Urziceni, unde, spune cineva, s-ar mai afla două candelabre.
Aşezământul de artă şi cultură religioasă În 1996, preotul Alexandru Marinescu a fondat în curtea bisericii, cu sprijinul credincioşilor din sat, "Aşezământul de artă şi cultură religioasă", care astăzi este secţie a Muzeului Judeţean Ialomiţa, în care a depus toate obiectele vechi, de valoare, care amintesc de credinţă, cult şi de familia Catargiu, pe care toată viaţa le-a adunat şi păstrat cu sfinţenie şi jertfă.
Împreună cu Florian Cristache, supraveghetorul muzeului, am vizitat acest aşezământ în care se află icoane ferecate, vase de cult, veşminte preoţeşti, cărţi şi documente, precum şi alte obiecte ale familiei boiereşti, aproape toate inscripţionate cu data morţii primului ministru.
"Există aici crucea de pe catapeteasma de la 1779, icoanele praznicare realizate în şcoala de zugravi de la Mănăstirea Căldăruşani, icoanele împărăteşti din aceeaşi perioadă, dintre care cea a Maicii Domnului este făcătoare de minuni, precum şi icoana Sfântului Serghei de Radonej, dăruită părintelui Marinescu de refugiaţii basarabeni, un felon cu fir de aur, cu care slujea preotul, un sipet al familiei Catargiu şi, ceea ce impresionează cel mai mult, acest sicriu din sticlă în care se află hainele cu care a fost îmbrăcat Barbu Catargiu în ziua asasinatului, care nu a fost niciodată deschis", îmi spune domnul Cristache.
Privesc prin geam pălăria primului ministru, cărticica de rugăciuni, cămaşa, pantalonii marelui om politic, năclăite de sângele preschimbat în pete uriaşe maronii şi nu pot să nu mă cutremur şi să nu mă gândesc la fatidica zi de 8 iunie 1862. Dar mai ales la complotul căruia i-a căzut victimă, tăinuit de autorităţile vremii, uitat şi neelucidat încă de cercetători. "Cine l-a asasinat pe Barbu Catargiu?" , întreabă cu disperare fiecare obiect ce se află în acest muzeu, biserica, pietrele, zidurile, satul, pomii şi tot ce a atins acest om. Tăcerea aşternută pe această crimă nu este un răspuns.
Şi tot de la Florian Cristache am aflat cât de patriot a fost Barbu Catargiu, căci nici măcar fiicei sale Mariţa nu s-a învoit să-i lase moştenire averea şi Maia decât dacă se va căsători cu un român. Dar cum aceasta s-a căsătorit cu Philippe Leon Beclard, consulul Franţei la Bucureşti şi fost ministru de finanţe sub Napoleon al III-lea, conform dorinţei tatălui, a fost obligată să facă un pension pentru fete de familii scăpătate, niciodată mai multe de 12, cărora trebuia să le asigure o creştere aleasă şi să le dea dote consistente la căsătorie. În pensionul de la Maia a fost crescută şi viitoarea soţie a primului ministru Ion Gheorghe Duca, asasinat şi el de legionari pe peronul gării din Sinaia la sfârşitul lunii decembrie 1933.
Pe la Maia a trecut şi Lev Tolstoi...
Делавале 21.08.2016 12:40 Заявить о нарушении
Pe la Maia a trecut şi Lev Tolstoi, când Armata a 12-a rusă, trimisă în Campania de la Dunăre în 1853-1854, a ocupat Ţara Românească şi apoi Moldova.
Biserica familiei Catargiu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice de Nicolae Iorga. În muzeul amenajat în curtea sfântului lăcaş, în fiecare an, în luna septembrie, comandor (r) prof. univ. dr. Jipa Rotaru organizează o întrunire cu istorici militari şi cu Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere.
Maia-Catargi este unul dintre cele mai frumoase şi tulburătoare sate din Bărăganul ialomiţean. în cavoul familiei boiereşti, unde mai întâi dai peste "Această sfântă cruce" care "fu smulsă din vârful bisericii de la o vijelie îngrozitoare, în aceeaşi zi oră şi minut, 8 iunie 1862, la 5 şi jumătate, când fu asasinat în Bucureşti Barbu Catargi, la ieşirea din Adunarea Ţării, în poarta Mitropoliei". Aici cobora de fiecare dată o candelă aprinsă preotul care slujea la altar. Apoi, intri în camera următoare, în dreapta, unde se află zidite în perete sicriele cu trupurile soţilor Ecaterina şi Barbu Catargiu.
"Aci zăcu resturile mortale a preaiubitului meu soţu Barbu Catargi depuse în această criptă zidită spre acest sfârşit de mine devotata şi umilita sa văduvă Ecaterina Catargi", scrie pe peretele în care a fost înveşnicit demnitarul asasinat.
Parisul de altădată de la marginea Bărăganului
Biserica din Maia-Catargi e tot ce a mai rămas în picioare din ceea ce odinioară constituia curtea boierească a familiei Catargiu. Satul însuşi pare a se fi strâns în jurul ei. Pe aici trecea vechiul drum al poştei ce lega Bucureştiul de Moldova şi tot aproape de biserică se afla conacul. Pe dealul de la marginea satului, Catargiu a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu duşumele în formă de tablă de şah. Aici opreau caleştile boierilor veniţi să pună la cale ţara sau să danseze la fastuoasele baluri ce se ţineau în castel până la crăpatul zorilor. Şiruri nesfârşite de trăsuri aduceau la petreceri doamne şi domniţe în rochii strălucitoare, care lăsau în urmă dâre de parfumuri fine franţuzeşti. Iar pe aleile fabuloasei grădini englezeşti, amenajată de arhitectul peisagist german Wilhelm Mayer în 1854, care făcuse şi Cişmigiul, seara, printre fântâni în jurul cărora călcau trufaşi păuni, se urzeau tainice afaceri politice, se puneau la cale căsătorii sau se consumau iubiri pasagere. O lungă alee de aproape un kilometru lega castelul de drumul principal, străjuită pe toată lungimea de arbori exotici. Din toată această splendoare au mai rămas ca martori doar doi arbori Sofora, în curtea bisericii, unici în ţară.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost transformat în Lagărul nr. 12, în care au fost cantonaţi peste 5.300 de ofiţeri ruşi, care au pus pe foc podeaua şi draperiile grele de catifea. Apoi, au fost aduşi prizonieri nemţi. După venirea comuniştilor, castelul a fost distrus, istoria suflându-l, cum plastic se exprima un confrate, ca o păpădie, împrăştiindu-l în toată câmpia. Doar sub pământ se mai păstrează urma lui şi cine ştie dacă nu cumva, cândva, cineva se va îndura să-l scoată la lumină. Părţi şi obiecte din el au ajuns prin toate curţile sătenilor, şi chiar mai departe, la Urziceni, unde, spune cineva, s-ar mai afla două candelabre.
Aşezământul de artă şi cultură religioasă În 1996, preotul Alexandru Marinescu a fondat în curtea bisericii, cu sprijinul credincioşilor din sat, "Aşezământul de artă şi cultură religioasă", care astăzi este secţie a Muzeului Judeţean Ialomiţa, în care a depus toate obiectele vechi, de valoare, care amintesc de credinţă, cult şi de familia Catargiu, pe care toată viaţa le-a adunat şi păstrat cu sfinţenie şi jertfă.
Împreună cu Florian Cristache, supraveghetorul muzeului, am vizitat acest aşezământ în care se află icoane ferecate, vase de cult, veşminte preoţeşti, cărţi şi documente, precum şi alte obiecte ale familiei boiereşti, aproape toate inscripţionate cu data morţii primului ministru.
"Există aici crucea de pe catapeteasma de la 1779, icoanele praznicare realizate în şcoala de zugravi de la Mănăstirea Căldăruşani, icoanele împărăteşti din aceeaşi perioadă, dintre care cea a Maicii Domnului este făcătoare de minuni, precum şi icoana Sfântului Serghei de Radonej, dăruită părintelui Marinescu de refugiaţii basarabeni, un felon cu fir de aur, cu care slujea preotul, un sipet al familiei Catargiu şi, ceea ce impresionează cel mai mult, acest sicriu din sticlă în care se află hainele cu care a fost îmbrăcat Barbu Catargiu în ziua asasinatului, care nu a fost niciodată deschis", îmi spune domnul Cristache.
Privesc prin geam pălăria primului ministru, cărticica de rugăciuni, cămaşa, pantalonii marelui om politic, năclăite de sângele preschimbat în pete uriaşe maronii şi nu pot să nu mă cutremur şi să nu mă gândesc la fatidica zi de 8 iunie 1862. Dar mai ales la complotul căruia i-a căzut victimă, tăinuit de autorităţile vremii, uitat şi neelucidat încă de cercetători. "Cine l-a asasinat pe Barbu Catargiu?" , întreabă cu disperare fiecare obiect ce se află în acest muzeu, biserica, pietrele, zidurile, satul, pomii şi tot ce a atins acest om. Tăcerea aşternută pe această crimă nu este un răspuns.
Şi tot de la Florian Cristache am aflat cât de patriot a fost Barbu Catargiu, căci nici măcar fiicei sale Mariţa nu s-a învoit să-i lase moştenire averea şi Maia decât dacă se va căsători cu un român. Dar cum aceasta s-a căsătorit cu Philippe Leon Beclard, consulul Franţei la Bucureşti şi fost ministru de finanţe sub Napoleon al III-lea, conform dorinţei tatălui, a fost obligată să facă un pension pentru fete de familii scăpătate, niciodată mai multe de 12, cărora trebuia să le asigure o creştere aleasă şi să le dea dote consistente la căsătorie. În pensionul de la Maia a fost crescută şi viitoarea soţie a primului ministru Ion Gheorghe Duca, asasinat şi el de legionari pe peronul gării din Sinaia la sfârşitul lunii decembrie 1933.
Pe la Maia a trecut şi Lev Tolstoi...
Делавале 21.08.2016 12:40 Заявить о нарушении
Даю ссылку на всю интересующую вас информацию http://ziarullumina.ro/lacasul-cu-trupul-lui-barbu-catargiu-in-zid-68726.html
Делавале 21.08.2016 12:41 Заявить о нарушении
Делавале 21.08.2016 12:41 Заявить о нарушении