Al meu necunoscut

Din sura  umbra a zarii
Se arata un chip ciudat
Ridicat din valurile marii
Caci din cer fiind lasat.

Aur arde pe geana grea
Si privirea lui te taie
Cine stie poate vrea
Sa ridice o vapaie?

-Si sa arda pin’la sfirsit!
Nemilos, dorind putere
Cite tarimuri ai cucerit,
Provocind numai durere?

Si-i-arunca in foc pe rind
Ce intr-tot s-a ademenit
Fara suflet omorind
Cu fata grea si zapacit.

Cine-l vede fuge-n groaza
Cit de urita-i este pielea
Cum toti striga: Inceteaza!
Ca-n fata-l Asag pierzindu-si firea.

Cit de frumosi sunt ochii
Descoper adincul adevar
Cad in gropi ideile multimii
Cica sufletu-i e de varvar.

Un ocean imens de iluzii
Vede lumea-n jurul lui
Rau, bezmetic il vede altii
Singur monstru al nimanui.

Al meu el este! Si nu renunt,
Cu el de brat voi merge
Inaintind cu pasi marunti
Fara glas, lacrima voi sterge.

Bestie fie si uneori ma doare
Cuvintul rau sau privirea grea
Insa alerg sa-l prind in ninsoare
Asa de-i e il iubesc de-a pururea.