Dor de casa...

De cite ori ma vad zburind...
Pe-aripi de dor, pe-aripi de vint.
Spre satul meu, cel mult iubit,
Ce cindva l-am parasit.

Drumul ce spre casa duce,
Cu verdele pe margini ma seduce;
Cu amintiri din copilarie.
Trecut-au ani de-atunci, vre-o mie...

Ajung la poarta larg deschisa.
Lumina-n casa de mult e-aprinsa.
Poate pe mine ma asteapta...?
Simt miros de piine coapta.

Lacrimile fata imi umbresc
Cind pragul casei il pasesc.
Ii gasesc pe-ai mei parinti
Vesnic tineri si cuminti.

Ei tac..., tac si eu...
In gind multumesc lui Dumnezeu
Ca i-am vazut, i-am imbratisat,
Si toate mi le-au iertat.

M-asez la masa cu bucate
Doar vorba mamei, aleg din toate.
- Cum ai dus-o printre straini?
  Cine-a sters ochii tai plini,

De durere si nevoi,
Pin-acum, pina la noi?
- Dorul de casa, de pragul parintesc
  Mi-a dat puteri sa mai traiesc!

Timpul a trecut durut
Si visu'-n pulbere s-a prefacut.
M-am trezit, am spalat fata.
Uite, iarasi dimineata!

De cite ori ma vad ca zbor,
Pe-aripi de vint, pe-aripi de dor,
Spre plopii de la marginea de sat,
Spre drumul meu de mult uitat....