Of, soarta indurerata

Sint un copil dragalas,
Cum ai putut sa ma lasi,
Sa pleci tu de noi departe,
Sa nu intrebi de sanatate.

M-am nascut de copil mic,
Ingeras deosebit.
La luat spaima pe tata,
Si-a lasat orfana fata.

Eram mica si doream
Mila tatalui sa am,
A plecat, nu s-a raspuns
Cum s-a dus, a fost bun dus.

Am crescut eu marisoara
Cu mila de surioare,
Si-au facut mila de mine
Toti ai mei de linga mine.

Maica si bunica mea-
Ele mi-au sters lacrima,
Ele m-au incurajat,
Singura nu m-au lasat.

Cincisprezece anisori,
Ce nu i-am trait usor,
Nu-i usor, Doamne, pe lume,
Picioarele sa nu te tine.

Sa te deplasezi pe brinci,
Tot in lacrimi sa maninci,
Sa privesti in jurul tau
Cum alearga toti mereu.

Te rog, Doamne, eu pe tine,
Fa, Doamne, tu o minune,
Nu doresc avere mare, -
Ridica-ma pe picioare.

Sa ma pot eu deplasa,
S-o cuprind pe maica mea,
Sa-mi sarut eu si bunica
Ea nu m-a lasat de mica.

Dar tu, tata primblator,
Nu vei fi nemuritor,
O sa vii cindva la poarta,
Sa-mi spui, ca esti al meu tata.

Dar sa stii, pentru asa tata
La poarta va fi lacata.
In inima mea de piatra
Nu vei avea loc de tata.