Poetul de la Vad

    La Vadul-Rascov s-a nascut Cuvantul,
    Mai sclipitor ca lama sabiei!
    Poetul a trait numai cu gandul
    La biata noastra Basarabie...

    A scris,luptand pe baricada,
    Rasunatoarele-i poeme,
    Om Negru,casapind cu-o spada
    Si cu multimea de ,,Blesteme,,

    A plans prezentul si trecutul
    Si doua maluri dezbinate:
    De ce hotar sa fie Prutul?
    De ce strain sa fie-un frate?
 
    ...........................

    Aici, la Vad,la Margioara
    O stea pe cer se-nalta, clara
    Si urca sus,tot mai departe
    In vesnicie,in nemoarte!

    Aici mai susura izvorul,
    Iar langa porti mai stau parintii,
    Ei ne invata zborul,dorul
    Si-ngenunchind,se roaga, Sfintii

    Taranii canta si descanta,
    Dar nu se supara pe soarta
    E fata painii-atat de sfanta
    Si arde molcum focu-n vatra...

    Un neam,razletit prin siberii,
    Un neam,rastignit de imperii,
    Asteapta la masa tacerii
    Ora astrala si clipa-nvierii