Cind inima te cheama

S-a afundat orasu-n mez de nopte,
Is obosit, m-asi odihni si eu.
Dar nu,caci iar in usa-mi bate
Sirag de ani cit veacul meu.

Deschid...si-n pragul usii,incruntata,
Sleita de puteri,de bocet, de fiori,
Sta ea-sarmana mama-nfricosata,
Cerind salvare, vieata, ajutor!

In fata-mi aparu deodata
Feciorul ei cu slabe rasuflari,
Ascult atent,iar inima inceata
Impedicindu-si ritmul in batai.

Fac tot ce stiu,cum mintea imi dicteaza,
Doar lupt cu moartea nu intiia oara,
Iar ochii mamei trist ma privegheaza
Si jalea noptii lungi ma infioara.

Mi-i capul greu de-atita incordare,
Astep efect, trag sortii la cintar,
E grav bolnav,aproape-n nemiscare
Si ma gindesc:"Muncit-am in zadar?"

Dar nu! S-a spart tacera noptii
De lovitura inimii in pept,
Si moartea a cedat in fata fortei,
Iar mama-si sterge lacrimile-ncet.

In ochii ei se intoarce fericirea.
Copilul va trai! Al ei fecior.
Eu ma grabesc,caci iar nenorocire-
Ma cheama cineva in ajutor.


Рецензии