Fost-a,cand a fost odata,o poseta fermecata-
Unica,fara pereche,insa nu de moda veche.
Nu veti crede ce va spun,dar poseta cu minuni-
Blanda ,calma, rabdatoare, devenise-nvatatoare!
Cum intrau copii-n clasa,servieta de pe masa
Ii privea cu duiosie, recita o poezie
De Vieru, Eminescu, Labis, Blaga ori Stanescu
Trece-o zi, mai vine alta si gentuta,ca unealta,
Sta la fel ca inainte:si umila,si cuminte...
Revenind tarziu, stapana o tot mangaia cu maina!
Ce noroc, mai oameni buni ,de-o traistuta cu minuni:
Nici prilej de meditatii, inutile observatii
Si nici lectii de morala- cum sa te comporti la scoala,
Sau vreun doi in catalog c-un oribil monolog...
Unde-o fi poseta oare, s; o aiba fiecare
Si s-o tina -n taina mare ca model de invatare!
Poveste
© Copyright: Мария Шова, 2014
Свидетельство о публикации №114081002176
Свидетельство о публикации №114081002176
Рецензии