La postament

Eu n-am crezut in ziua cea de maine,
Ce va veni din boltile ceresti,
Eu am crezut ;n facere de bine
Si am facut ca viata s-o lungesc.

In schimb, am ars si-n linistea tacerii
Aici, mai jos, sub negrul postament
Astept minuni - o noua reinviere,
Asa cum o asteapt toti in rand.

E gluma din mormant. Doar totul s-a sfarsit.
Si in sacriul meu cel p u t r e z i t ,
Se odihnesc in tihna n i s t e  o a s e,
Care - i n t r u p a t e mult s-au chinuit.

O, Doamne, viata s-a sfarsit.
Ma adresez si eu la tine
Sa-mi ierti din fapte ce-am gresit,
Caci am facut mai multe bune.

Nu va grabiti ca sa veniti la mine,
Si nu lasati copii, nepoti si pe parinti,
Mai asteptati, eu voi veni intr-o maine ...
Si-oi povesti de cei ne-nsufletiti.


Рецензии