El se indrepta spre usa,
cu gindul doar la ea.
Ea se uita din urma
si-n suflet il striga:
ramii, te rog, cu mine...
Asteapta, nu pleca...
Vroia sa il opreasca,
dar glas nu mai avea .
Iar el, iesind pe usa,
in minte se ruga:
Hai, striga-ma, opreste-ma!..
Intoarce-ma cumva!..
Orgoliul era mare
si ambii n-au putut
sa faca primul pas,
nici unul nu a vrut.
M;ndria i-a orbit
si dragostea le-a ars...
El a tacut, ea n-avea glas.
El a plecat, ea a ramas.
(Orgoliu Sandic Constantin)
Orgoliu
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114041708044
Свидетельство о публикации №114041708044
Рецензии
