Imi pare rau ca nici o data
n-o sa mai vad aceasta stea.
E cea mai mindra-n lume fata ,
e jalea si durerea mea .
O viata-ntreaga lupt cu mine ,
incerc sa ma ridic cumva.
credeam ca totul va fi bine ,
ca dragostea ma va salva .
Credeam in vesnica iubire ,
speram la bunul Dumnezeu ,
credeam ca totul pentru mine ,
va fi, chiar daca va fi greu .
Dar inima ei e de gheata ,
a mea se zbate-ncet, cu greu.
Nu mi-a ramas nici o speranta ,
m-a parasit si Dumnezeu .
In mine nu mai am credinta ,
iar visele mi le-am uitat,
nici lacrimi nu-mi mai curg pe fata
si ele toate-au inghetat .
(Nimic n-a ramas Constantin Sandic)
Nimic n-a ramas
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114030601350
Свидетельство о публикации №114030601350
Рецензии
