Soarele cartofilor

Cinci poeme verslibriste

1

Uneori soarele mangaie cu palma-i moale, alteori
cu unghiile subtiri ciupeste abia-abia fata ta;
subtiri si tandre precum paramele micilor parasute
ale albii papadii.

2

Uneori soarele iti intra in trup prin ochi,
chiar daca ochii iti sunt inchisi.
Stai intinsa pe plaja de la Marea Neagra.
Soarele te umple cu lumina portocalie,
te umple atat de tare, incat el insusi devine negru…

3

Soarele poate avea lumina verde, albastra… Ba chiar si neagra
cu care lumineaza ochii tai, chiar daca sunt inchisi.
Pentru ca nu se poate sa privesti la soare
cu ochii deschisi.
El poate fi privit doar cand ai ochii inchisi.

4

Astazi mi-am amintit de soare, cand m-am aplecat
peste cratita in care abureau
cartofii fierti cu tot cu coaja. Am inchis ochii.
Caldura cartofilor
imi lumina fata ca un soare al cartofilor.

5

Soarele cartofilor se afla la fundul cratitei,
emanand caldura si mirozna fina a verii sudice,
a sanilor unei tinere dudui trupese
si a barbiei ei umede care abia de se vede
ceva mai sus de soldurile ei…




©Aleksandr Veprev, 2013
©Leo Butnaru (trad.), 2013
©Editura «Timpul», 2013
Soarele cartofilor / Aleksandr Veprev, (Butnaru, Leo, trad.). Bibliotecii Nationale a Romaniei.  — Iasi: Timpul, 2013.