Poveste

Ce liniste domina in camera-i pustie,
Miros de crini strabate mai tainic rasuflarea,
Din perne se revarsa lumina aurie,
Caci in patuc adoarme un mic si dulce soare.

Dar somnul tot nu vine, se chinuie in noapte
Copila dragalasa, iar timpul isi ia zbor
Cind la urechea-i mica alearga mii de soapte
Invaluite-n taina duiosului amor.

„Ce dulce imi vorbeste sau poate am visat?”
De ce se simte oare usoara si placuta?
Si vede cum se-apleaca o umbra peste pat,
Un print frumos o stringe si dulce o saruta.

---------------------------------------------
www.crowelle.com


Рецензии