Erau doi

Ei erau doi si se iubeau ca ingerii sub ceruri,
Nu le pasa de frig, nici de tepoase geruri,
Iar cei din jur cu firea-nvidioasa
Ii tot birfeau cu vorba lor riioasa.
Erau atitea glasuri, era atita zvon
De-si astupau urechea Maria si Ion.

Femeile din sat de partea lui Ion erau,
Numai de bine il vorbeau, il laudau:
"El e inalt ca bradul zvelt si verde,
Privesc la el si inima-mi se pierde.
Parul lui cel dens si negru e ca mura,
Ca o capsuna coapta ii este mica gura.
Ochii sai albastri's ca cerul preacurat,
Bratele-i carnoase de-un voinic barbat.
E atita de puternic, ca un urias -
Mindru este tata de-un astfel urmas!
Iar ea e murdara ca o cirpa veche,
Lenesa si proasta de n-are pereche.
Ca o zdreanta rupta rochia-i zoioasa
Si ea e urita ca broasca testoasa.
Pe fata cu pete ca o nespalata
Si umbla prin sat ca o desfrinata.
Nu e demna strimba de-un asa barbat,
Caci el e prea mindru si prea invatat!"

Dar barbati-s contra, alta li-e parerea,
Maria le pare ca unsa cu mierea:
"E atit de blinda ca o primavara
Si atit de zvelta ca o caprioara.
Parul lung si moale ca spicele de griu
Se varsa peste umeri ca valurile-n riu.
Ochii sint frumosi ca doua pomusoare,
Zimbetul ei pare c-ar fi rupt din soare.
Sinul e pufos precum doua mere,
Vocea sa e dulce ca o mingiiere.
El e slabanog si uscat netotul 
Si vorbeste aiurea precum idiotul.
E ghebos ca dealul dincolo de vale
Si umbla aiurea mai sa se pravale.
N-are dinti in gura ca baba batrina,
Iar in loc de par lui ii creste lina.
Nu e demn magarul de-o asa mireasa -
Ea e prea desteapta si e prea frumoasa!"

............................................

Multe zice lumea, fruntea si-o incrunta,
Iar lor nu le pasa, gindul e la nunta!

---------------------------------------------
www.crowelle.com


Рецензии