De-ar fi

De-ar fi sa mor, sa putrezesc in locul tau,
Ai plinge oare scufundat in resemnare?
Sau ca un inger in mantaua de ateu,
Ma vei uita curind in semn de consolare...?

De-ar fi sa cad, s-alunec in abisul infernal,
Ma vei cata cu ruga-ti veche de sihastru?
Scapat fiind de un funest final,
M-as inalta deasupra-ti rece ca un astru...

De-ar fi sa dorm cu lacrimi sub pleoape,
M-ai implora cu jale sumbra:”Nu te du!”?
Nu te-ntrista, sfirstul mi-e aproape
Pe patul mortii unde vei dormi si tu!

De-ar fi sa sar, sa zbor spre umbra vietii,
Ma vei vorbi atunce-n taina doar de bine?
Uitind de apriga crispare a melei fete
Si frica mortii cind veni-voi dupa tine...

De-ar fi sa pier, sa ard, sa m-ofilesc,
Ai merita acest nemernic sacrificiu?
Zadarnic cugetul ma-ndeamna sa traiesc,
Ferit de plinset, de oroare si supliciu.

De-ar fi sa fiu precum nu am mai fost,
Nu m-ai privi atunci cu pizma si cruzime?
Zadarnic ar cersi un adapost,
Pribeagu-mi suflet ce se pierde in multime...

De-ar fi sa mor, sa fiu, sa mor din nou...
Te-ai intreba atunci daca murii sau sint?
Cu gindul doar la tine—privirea in cavou,
Mi-aleg un loc de tihna in umedul pamint...

---------------------------------------------
www.crowelle.com