Ce ai avut tu pe suflet, Bacovia-frate,
C-asa intristat totdeauna erai?
N-ai fost inteles, nu-ti facea nimeni dreptate,
Strain, parasit mereu te simteai?!
Te inteleg. Am fost si eu ca si tine
Cind toate in negre culori le vedeam
Si imi pareau atit de straine,
Lipsite de sens si de viata-mi pareau...
Doream ca si tine sa mor, sa nu fiu,
Cumva in neant sa ma topesc,
Caci sufletu-mi era gol si pustiu
Si nu mai vedeam nici un sens sa mai traesc...
Dar apoi m-am intilnit cu Isus
Si El a umplut acel gol din mine,
El dragoste in inima mea a pus
Si m-a umplut de bucurie.
De atunci viata mea radical s-a schimbat,
A capatat sens si nuanta.
Eu il iubesc pe al meu Imparat
Si stiu, cu El pot fi in siguranta!!!
14.01.2021