Pe virful Parnasului Leconte de Lisle
Aseaza in rinduri versuri pline de boare
Rosii de soare sunt in pustiu animalele
Nu mai pot de sufocare pasarile sa zboare.
Astfel el tot creeaza poezii impersonale
Sus pe Parnas cu Gautier impreuna
Iritati sunt de a romanticilor versuri banale
Aspectul rece si tablouri in poezie se aduna.
« Nimic din ce-i frumos nu este indispensabil vietii »
Idealul ei gasesc numai in Domnisoara de Maupin
Slujesc al « artei pentru artei » maretii conceptii
Mereu tot sufera de-al romanticilor otravitor spin.